În perioada 09 – 10 Octombrie 2009, va avea loc cea de-a 4-a conferinţă anuală a Asociaţiei Consilierilor Creştini din România, la Biserica Creștină după Evanghelie Logos, Ploieşti. Cei care doriţi să participaţi la această conferinţă, aveţi toate informaţiile pe site-ul www.accro.ro

Via agentiakairos.ro

Luminează lumea din jurul tău!

Uniunea Bisericilor Creştine După Evanghelie

COMUNITATEA ZONALA  BOTOŞANI

OBIECTIV 2009:

Post şi  rugăciune pentru trezirea spirituală a familiei creştine

LUNA SEPTEMBRIE 2009

TEMA: Rolul şi responsabilitatea părinţilor în creşterea copiilor;

“Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învătătura Domnului. “(Efes. 6:4)  “Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. “(Col. 3:21)

1. 1. Ştiaţi că: (Important de ştiut:)

v      Copiii sunt da-ţi de Dumnezeu, El este Creatorul (Făcătorul) nostru; „…El ne-a făcut, ai Lui suntem…”(Ps.100:3);

„…copiii pe cari mi i-a dat Domnul…”( Isa.8:18) ; “Iata-Mă, Eu şi copiii, pe cari Mi i-a dat Dumnezeu!” (Evr.2:13).

Sunt primiţi, născuţi şi crescuţi de noi, “…deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii…”(Evrei 2:14).Sunt parte din noi, însă nu hotărâm noi cum să arate: culoarea ochilor sau a părului, ce sex să aibă, cât de sănătoşi să fie,….etc.

v    Părinţii sunt responsabili  de naşterea şi creşterea copiilor. „Şi voi, părinţilor….creşteţi-i..”(Efes.6:4) Nu

numai mama (idee greşită: tatăl aduce bani în casă, iar mama creşte copiii…), nu bunicii, nu şcoala (educatorii şi profesorii), nici măcar şcoala duminicală…. ci părinţii! Copiii au nevoie de părinţi, mai mult decât de propria lor cameră, sau de jucării, dulciuri, desene animate, calculator, babysiter…etc.

„Nu există diplome oferite de o „şcoală a părinţilor”. Nu există proces de acreditare pentru mame şi taţi… dar părinţii rămân totuşi cei mai buni învăţători pentru copiii lor!”(Ed Young,Ce să faci şi ce să nu faci pentru a avea copii deosebiţi, pag.80) .   Nici şcoala şi nici Biserica nu pot înlocui familia în educaţia copiilor.Ca şi părinţi avem o mare responsabilitate în creşterea lor. “Copiii nu le datorează părinţilor viaţa, ci creşterea” (Nicolae Iorga)

“ Eu sînt copilul. Tu ţii în mîinile tale destinul meu./Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă./Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire./Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecu-vîntare pentru lume…”.(din Child”s Appeal, Mamie Gene Co)

v    Mântuirea copiilor noştri, este (sau ar trebui să fie), pentru părinţi , cel  mai important şi prioritar lucru în

creşterea lor. Citeşte cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi întreabă-te în modul cel mai serios : ce vrei cu adevărat?

„Înclinaţia noastră naturală (dar nu neapărat sfântă) de a face cât mai uşoară viaţa copiilor noştri, cumulată cu realizările pe care dorim ca ei să le obţină neapărat, ne indică ce anume preţuim noi, ca părinţi, cu adevărat în viaţă. Prin lucrurile pe care le dorim pentru copiii noştri ies la iveală dorinţele reale ale inimilor noastre. … Care este lucrul cel mai important pentru copiii noştrii? Să ajungă la cele mai bune universităţi? Să ajungă la douăzeci de ani fără să fi avut vreo zgârietură sau vreo decepţie (dorinţă neîmplinită)? Să fie manierat (bine crescut), politicos? Să ajungă un adult independent din punct de vedere financiar?(realizat).  Deşi aceste scopuri sunt valoroase, puneţi-vă următoarea întrebare: Este copilul care nu a fost niciodată internat în spital, care are un comportament ireproşabil în societate şi care a reuşit să primească un serviciu bine plătit – dar al cărui suflet se află în pericol în ceea ce priveşte eternitatea – acel copil pe care ni-l dorim?…. Da, este adevărat că suferim atunci când suferă copiii noştri, dar dacă nu îi ajutăm să înţeleagă că au nevoie de un Salvator, din perspectiva eternităţii pericolul este mult mai mare. … Împărăţia lui Dumnezeu este mult mai semnificativă decât comfortul personal al copiilor noştri. Oricât îi ador pe copiii mei,oricât de nebuneşte îi iubesc, îi trădez atunci când consider fericirea şi comfortul lor mai importante decât scopul general al lui Dumnezeu pentru vieţile lor. … Desigur, vreau ca fii şi fiicele mele să fie în siguranţă, să fie bine hrăniţi şi să-şi atingă potenţialul din punct de vedere al educaţiei şi al tuturor celorlalte aspect. Dar mai important este ca ei să devină beneficiarii mântuirii lui Dumnezeu şi slujitorii Salvatorului lor. (Gary Thomas,Chemarea sacră de a fi părinte,pag.30,31,32.)

Cred că ştim aceste lucruri, însă ne face bine să ni le aducem aminte. Uneori totuşi prin modul nostru de trăire, modul în care actionăm şi ne ivestim timpul, energia şi banii, dovedeşte că nu acţionam ca şi cum am şti aceste adevăruri biblice!!

1. 2. Pentru ca să creştem copiii pentru cer ar trebui să: fim un exemplu , să lucrăm cu Dumnezeu şi să

facem ceea ce Domnul ne  cere :”învaţaţii” . Cum să cresc copiii pentru cer?  Depinde de noi, părinţii mântuirea şi viitorul lor?  Întrebările pot continua…. dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune ce trebuie să facem noi ca şi părinţi pentru creşterea copiilor…. şi dacă ai făcut tot aşa cum EL spune, atunci  aşteaptă să se împlinească ceea ce EL promite. Am facut noi ce cere Dumnezeu ?  … şi … Dumnezeu nu a făcut ce a promis ??!!   Cred totuşi că în cele mai multe cazuri noi suntem cei care nu am făcut ce Dumnezeu a spus şi nu invers. Trebuie să fim un:

v    Exemplu  personal este deosebit de  important  în creşterea copiilor. “Cel neprihanit umblă în neprihanirea

lui; ferice de copiii lui dupa el!”(Prov.20:7) . A fi neprihănit trebuie să fie preocuparea noastră a părinţilor, dacă vrem fericirea copiilor noştrii. “O! de ar rămânea ei cu aceeaş inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie, ei şi copiii lor!” (Deut.5:29) “ Păzeşte şi ascultă toate aceste lucruri pe cari ţi le poruncesc, ca să fii fericit, tu şi copiii tăi după tine, pe vecie, făcând ce este bine şi ce este plăcut înaintea Domnului, Dumnezeului tău.“ (Deut.12:28) . Să împlinim Cuvântul , să facem voia Domnului trebuie să fie preocuparea noastră, dacă vrem fericirea copiilor noştri. Alte texte acelaşi adevăr:  “ce sunt , nu ce spun” : “Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru ceice se tem de El,şi îndurarea Lui pentru copiii copiilor lor,” (Ps.103:17)vezi şi Prov.13:22;Ps. 37:25.

Important  e  ce faci , cum trăieşti, cum eşti , apoi  ce spui. Copiii au mai multa nevoie de un model de urmat decat de critici. Orice tată ar trebui să-şi dea seama că, într-o zi, fiul său îi va urma exemplul, nu sfaturile ( acest lucru e valabil şi pentru mame şi pentru fiice). Am observat că, de obicei, copiii buni au părinţi buni. Un exemplu negativ: 2Împăraţi 17:41 “….şi copiii lor şi copiii copiilor lor fac până în ziua de azi ce au făcut părinţii lor.”

v    Am nevoie de Dumnezeu să mă înveţe cum, să mă ajute, să lucreze (să intervină) EL  ca parte activă, făcând ceea ce eu nu pot, însă Dumnezeu , Cel Atotputernic poate. Ca şi părinţi trebuie să ne vedem limitele şi nevoia, dependenţa noastră de Dumnezeu. Rugăciunea noastră ar trebui să fie  ca si cea a lui Manoah din Judecători 13:8 “Manoah a făcut Domnului următoarea rugăciune:”Doamne, Te rog, să mai vină o dată la noi omul lui Dumnezeu pe care l-ai trimis şi să ne înveţe ce să facem pentru copilul care se va naşte!” Uneori noi avem impresia că ştim şi că suntem capabili să ne creştem copiii. Atunci când realizăm că nu înţelepciunea, nu metodele noastre educaţionale, etc. sunt cele mai importante , ci Dumnezeu este cel care binecuvintează, împlineşte şi transformă.  Dacă noi ca părinţi lucrăm din exterior  către interior (îi învăţăm, îi pedepsim,etc), Dumnezeu lucrează din interior către exterior. “Taţii şi mamele zidesc în vieţile copiilor adevărurile, principiile, aplicaţiile practice şi standardele revelate în Scriptură şi fac acest lucru cu grijă, cu iubire şi cu sensibilitate. Duhul Sfânt se alătură acestei construcţii luând materialele pe care părinţii le-au aşezat în mintea lor şi le cimentează în viaţa copiilor. Dumnezeu Tatăl deţine proiectul major al fiecărui individ şi El direcţionează, lucrează…. . astfel părinţii sunt “colaboratori” cu Dumnezeu.” (Ed Young,Ce să faci şi ce să nu faci pentru a avea copii deosebiţi, pag.183)

….. “Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta.” (Num.6:27)

v    “Învaţă pe copil calea pe care trebuie s’o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate dela ea.” (Prov.22:6)

“Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i, în mustrarea şi învătătura Domnului. “(Efes. 6:4) “Să învăţaţi pe copiii voştri în ele, şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula.” (Deut.11:19)  Alte texte acelaşi adevăr: Psalmul 78:3-7; Osea 4:6; Ioel 1:3; 1Tesaloniceni 2:7,11;  2Ioan 1:4;  3Ioan 1:4.

Ce presupune  învăţarea  copiilor noştrii ? Timp, muncă, înţelepciune, dragoste,exemplu  practic, etc. …. nu mânie, duritate, abuz (verbal, psihic, fizic), nu doar teorie, etc. Părinţii trebuie să fie prezenţi, disponibili, atenţi ( cu iubire, sensibilitate , grijă). Cred că de multe ori există o discordanţă (un contrast)  între ce spunem şi ce facem, între ce afirmăm şi ce recepţează copiii noştrii (de exemplu: afirmăm  că îi iubim, dar mulţi copii nu percep aceasta). Am cunoscut  părinţi care mi-au spus “dacă eu nu i-am mai învăţat şi nu le-am mai spus…..   “ şi totuşi sunt  azi în lume. Am vorbit cu copiii lor şi ei au spus: “tata a fost dur cu noi, nu ne-a înţeles,  poate că ne-a iubit dar nu a ştiut cum să ne-o arate….”   Copiii ar trebui  să dorească să fie ca şi părinţii lor. Tu ca şi părinte doreşti ca şi copiii tăi să-ţi semene, să fie ca tine? “Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. “(Col. 3:21) Ne putem face vinovaţi nu doar că nu îi invăţăm (sunt părinţi care nu se ocupă să îi  înveţe Calea Domnului), dar şi dacă îi învăţăm într-un mod greşit având ca rezultat respingerea nu apropierea şi iubirea de Domnul. Sunt perioade lăsate de Domnul în copilăria copiilor noştrii (perioada dependenţei, perioada întrebărilor, perioada imitaţiei, perioada descoperirilor, pubertăţii, adolescenţei, deciziilor… etc.) şi e deosebit de important să faci un lucru la timpul potrivit într-un mod corect. Pierdem ocaziile favorabile, trecem pe lângă fără să vedem nevoile, suntem ocupaţi de lucruri mici în defavoarea celor importante şi realizam târziu sau niciodată că nu Dumnezeu e cauza ci noi părinţii că nu am facut tot ce trebuia , că nu am făcut cum trebuia pentru creşterea copiilor pe care ni i-a dat Dumnezeu.

v    Mulţumire:

Mulţumeşte Domnului pentru copiii tăi, sunt o binecuvântare şi pentru că El te învaţă cu privire la creşterea lor.

v    Mărturisire şi rugăciune pentru:

Greşelile făcute, lipsa de  preocupare, pentru tot ce  Duhul Domnului mi-a descoperit că nu e bine ne smerim şi ne pocăim azi şi ne rugăm pentru noi să fim părinţi înţelepti ,să fim exemple, să ne ajute în a îi învăţa şi creşte bine. Ne rugăm pentru mântuirea copiilor noştrii , pentru începerea şcolii, pentru învăţători .

Sfatul zonal Botoşani

Întîlnirea de tineret la nivelul județului Botoșani va avea loc pe data de 19 septembrie 2009 (sîmbătă), iar invitatul conferinței care va vorbi va fi fratele Eliezer Măceşaru, pastor al Bisericii Creștine după Evanghelie „Izbînda” din București.

Locul: Biserica Creștină după Evanghelie nr. 2 „Maranata”, Botoșani, str. Viilor 10

Toți tinerii din județul Botoșani sînt invitați să participe.

Programul seminariilor:

17 – 20 septembrie 2009

joi – 17:00 – 21:00
vineri – 17:00 – 19:30 şi 19:30-21:30 | sesiune pentru tineri necăsătoriţi;
sîmbătă – 09:30 – 14.00 şi 18:00 – 20:00 | program special de evanghelizare;
duminică – 09:00 – 12:00 | mesaj în cadrul programului de închinare a bisericii locale;

Invitat special :
Pastor dr. VIOREL IUGA
Autor a mai multor cărţi despre familie, dintre care: Visul familiei, Showul familiei, Există ceva mai frumos…, şi altele ; un excelent vorbitor şi consilier pe teme de familie.

Locul:
Biserica Creştină după Evanghelie „ELIM”
Str. Lt. Andrei, nr. 12
Dorohoi

Vă așteptăm cu drag!

Ligia Apăscăriței îmi face plăcuta surpriză de a-și deschide un blog. Îi urez un călduros bun venit în lumea blogurilor, și mult spor și putere de lucru! Articolul cu care debutează este

Imaginea de sine… partea I

„“Acum, aşa vorbeşte Domnul: …te chem pe nume: eşti al Meu….. Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău. De aceea, pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. ” Isaia 43:1-5

Dicţionarul de psihologie Larousse defineşte stima de sine ca valoare de sine, competenţă, asociată de către un individ imaginii pe care o are despre sine.

Imaginea de sine se formează ca urmare a interiorizării a ceea ce au spus ceilalţi despre noi. Nu ne naştem cu o stimă de sine ridicată sau scăzută, aceasta se contruieşte în mediul familial, societal, în relaţia pe care o am cu Dumnezeu.[...]”

Citiți continuarea articolului AICI.

De asemenea, în următoarele zile va publica și celelate părți, de aceea reveniți pentru a citi aceste articole pe o temă atît de importantă și care macină în primul rînd tinerii.

“Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeului Său, din pîntecele peştelui şi a zis: În strîmtorarea mea am chemat pe Domnul şi m-a ascultat; din mijlocul locuinţei morţilor am strigat şi mi-ai auzit glasul.”

Iona 1:17- 2:2

Cînd a auzit Iona unde trebuia să meargă în misiune, s-a cutremurat. A crezut că n-a auzit bine. Ca şef de promoţie în şcoala proorocilor, avea reducere pe mijloacele de transport în comun. A cerut un bilet spre Tars, unde auzise că sunt nişte băi foarte bune pentru reumatism. Să moară ninivenii! Soldaţii lor aveau încălţămintea din piele de evreu, iar oameni fără mîini şi ochi erau destui în Israel, semn că se întîlniseră cu canibalii din cetatea cea mare.

Barca l-a scuturat niţel, apoi somnul i-a fost tulburat definitiv. Prins cu mîţa în sac, foloseşte doar jumătate de bilet plătit şi sare în mare.

Ajunge în fundul mării pînă la temeliile munţilor şi de-acolo e pescuit de balenă. În burta balenei încropeşte un altar şi se roagă ars de sucul gastric al caşalotului. După ce termină rugăciunea, e scuipat pe mal, duhnind şi cu pielea în carouri.

Întrebat de împărat cu ce-a ajuns în Ninive, îi răspunde liniştit: “Cu balena de 11 şi un sfert.”

Povestea e simplă, decentă şi plină de învăţăminte, ca balena de suc gastric.

Oamenii trebuie iubiţi chiar dacă nu ne cad bine la stomac. Nici Iona n-a fost o încîntare pentru stomacul obosit al chitului.

Păcatul din om trebuie urît, dar păcătosul trebuie iubit şi trebuie luptat pentru mîntuirea lui.

De Dumnezeu trebuie să asculţi chiar şi atunci cînd ordinele Lui parcă nu au sens. E prea deştept Dumnezeu ca să facă greşeli şi prea bun ca să îngăduie răul fără motiv.

Cînd te hotărăşti să-ţi iei bilet spre Tars, trebuie să iei în calcul şi balena, cu suc cu tot. Dar mai înainte trebuie să faci pe scafandrul în propriul gunoi. Dumnezeu a intenţionat să umbli pe mare, ca Petru, nu să înoţi zglobiu pe fundul Gropii Marianelor.

Rugăciunea în odăiţă e mai confortabilă decît cea în burta de peşte. Roagă-te cînd n-ai nevoie de atîtea oftaturi şi vai-uri. Pocăinţa e de preţ în barca liniştită, nu-n batiscaful zoologic. Cînd te duci în spital, mai repede pui Biblia în pungă decît vopselele de ochi, deşi pînă atunci mai mult ai folosit deruginolul cosmetic decît Scriptura.

N-am văzut pe nimeni îndopat cu citostatice să se mai frămînte de oja de unghii.

Nu există loc prea departe de faţa lui Dumnezeu. Există paradisuri fiscale, există paradisuri  juridice, dar nu există loc pe planetă în care Dumnezeu să nu rupă uşa din ţîţîni şi să-ţi zică “Apropo, ce zici că făceai aici?”

Să nu fii supărat pe balenă. Ea îşi face datoria şi la timp, şi bine. Poate purta numele unui spital, al unui şef care te lasă fără serviciu, al unui vis destrămat, al unei iubiri neîmpărtăşite. Scopul nu-i să te distrugă, ci să te culeagă dintre papură şi să te trezească.

Nu vei sta nici o clipă peste termen în pîntecele monstrului şi nici peste puterile tale nu va fi suferinţa. Recunoaşte de ce eşti acolo, laudă-L pe Dumnezeu pentru că-I mai pasă de tine, pune creaţia în mişcare şi încalcă legi pentru ca tu să te duci unde vrea El.

După o asemenea încercare, nu există garanţia că nu vei înnebuni iarăşi uitînd experienţele trecute. Te va vrăji un vrej de curcubete şi atunci vei face cunoştinţă cu viermele de serviciu pentru că balena are tură liberă.

Învaţă deci, din greşelile lui Iona, pentru că viaţa e prea scurtă ca să le faci tu pe toate.

Tehnoredactat de Bianca, din “Cântec pentru neliniştea inimii”, de Vladimir Pustan.

Cartea poate fi comandată aici.

http://www.ciresarii.ro

Fratele Marianciuc Emilian împreună cu soția sa, Loredana, vor veni Duminică, 12 Iulie, ora 9:00 la Biserica Creștină după Evanghelie „Elim”, Dorohoi, și vor avea o prezentare de aproximativ 40 de minute a misiunii pe care o au în Malawi.

Actualizare (12 Iulie):

Despre familia misionară
Galerie foto
contact: Po. Box 781 Zomba , Malawi , Africa Centrala
memilianloredana[at]gmail.com
Alte detalii pe bisericaharulsiret.ro

Adresa Bisericii Creștine după Evanghelie „Elim”, Dorohoi este Str Locotenent Andrei, nr. 2

Grupul Continental va cînta Duminică, 2 August 2009, la Biserica Creștină după Evanghelie „Elim”, Dorohoi, la ora 18:00. Cu acest prilej, va fi și o seară de evanghelizare, de aceea vă rugăm să aduceți prietenii sau colegii nemîntuiți cu dv.

Grupul Continental va cînta și în dimineața aceeleași zile în Biserica din Siret.

Sînteți așteptați cu drag!

Adresa Bisericii Creștine după Evanghelie „Elim”, Dorohoi este Str Locotenent Andrei, nr. 2

Uniunea Bisericilor Creştine După Evanghelie
COMUNITATEA ZONALĂ BOTOŞANI

OBIECTIV 2009: Post şi rugăciune pentru trezirea spirituală a familiei creştine
Luna IULIE 2009

TEMA: Comunicarea dintre soţ şi soţie

„Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti. Cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă DOMNULUI.” Efeseni 5:19

Texte biblice: Proverbe 12:18; 1 Petru 3:10; Proverbe 14:29; Proverbe 15:4, 23; Efeseni 4: 31-32; Proverbe 17:9

Comunicarea este procesul împărtăşirii fiinţei tale prin mijloace verbale şi non-verbale astfel încât persoana cu care comunici să înţeleagă şi să accepte comunicarea.
Societatea vorbeşte tot mai mult despre importanţa comunicării în menţinerea relaţilor bune. Cu toate că suntem conştienţi că doar aşa se pot împlini rolurile în familie, comunicăm puţin, comunicăm în grabă, comunicăm în tensiune şi comunicăm cu dublu înţeles.
Cuvântului Dumnezeu este sursa cea mai importantă din care învăţăm despre comunicare. În El găsim modele eficiente de comunicare pentru stabilirea de relaţii sănătoase în familie.
Comunicarea urmăreşte întodeauna patru scopuri principale:

1. să fim receptaţi;
2. să fim înţeleşi;
3. să fim acceptaţi;
4. să provocăm o reacţie (schimbare de comportament şi de atitudine);

Bariere în calea comunicării:

1. Diferenţe de percepţie – interpretarea situaţiillor în mod diferit;
2. Concluzii grăbite – vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim;
3. Lipsa de cunoaştere – discrepanţa între nivelurile de cunoaştere ale celor doi;
4. Lipsa de interes a interlocutorului faţă de mesajul partenerului;
5. Dificultăţi de exprimare – să putem exprima clar şi concis ideile;
6. Emoţii – emoţia puternică poate provoca complet comunicarea.

În epistola către Efeseni 5:22, apostolul Pavel pune accentul pe necesitatea absolută a comunicării creştine, considerând-o principala modalitate de stabilire şi de întreţinere a unei familii sănatoase.
Comunicarea este esenţială pentru o familie care în centru îl are pe Hristos şi nu poate exista între două persoane pornite una împotriva celeilalte, ci doar atunci când merg pe aceeaşi cale şi lucrează urmărind acelaşi scop.
Mânia şi dispreţul distrug comunicarea între soţ şi soţie. „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi”, „Să n-apună soarele peste mânia voastră” Efeseni 4:26.
Nimic necunoscut, neiertat şi nerezolvat nu trebuie dus în ziua următoare.
Putem greşi în două moduri atunci când ne mâniem: fie ne pierdem cumpătul, fie ne închidem în noi.
Zi de zi, săptămână de săptămână, soţul sau soţia trebuie să-şi rezolve problemele interpersonale, aşa încât ele să nu se adune pentru că timpul nu le rezolvă problemele, ci le amplifică.
Stai împreună cu soţul / soţia ta şi rezolvăoblema înainte de căderea nopţii.
Tăcerea este una din metodele cele mai distructive şi nesănătoase de comunicare.

Principii de comunicare:

1. Exprimă iritatea şi frustarea faţă de partener într-un mod plin de dragoste;
2. Nu ataca şi nu exagerea în timpul unei neînţelegeri;
3. Controlaţi-vă emoţional în timpul unei dispute – fără strigăte, fără remarci (răutăcioase);
4. Să n-apună soarele peste mânia voastră – nu-ţi întrerupe partenerul când vorbeşte – ascultă cu atenţie;
5. Nu menţiona greşelile din trecut ale partenerului în timpul unei dispute.

Sfaturi practice:

- nu adunaţi probleme şi nemulţumiri şi nu le spuneţi cu patimă jignind partenerul;
- găsiţi timp să discutaţi calm şi liniştit toate problemele apărute;
- analizaţi-vă comportamentul unul faţă de celălalt;
- nu riposta când soţul / soţia işi exprimă nemulţumirea;
- asculă ce spune inima paretenerului de viaţă;
- împărtăşiţi problemele şi ispitele care vă apar în cale;
- exprimă temerile şi bănuielile care apar în mintea ta.

Motive de laudă:

- pentru că familia este locul cunoaşterii si împlinirii reciproce;
- Dumnezeu a comunicat cu noi şi ne-a învăţat secretul comunicării;
- Dumnezeu a sacrificat ca să comunice cu noi.

Motive de pocăinţă:

- pentru că suntem superficiali în comunicare cu soţul / soţia;
- pentru modul cum rezolvăm în cea mai mare parte conflictele care apar;
- pentru că suntem resentimentari şi lipsiţi de dragoste şi iertare.

Să învăţăm să comunicăm unul cu celălalt!

Sfatul zonal Botoşani

MediasulEvanghelic.wordpress.com

SpaniaEvanghelica.wordpress.com

Îi primim cu drag și le dorim multă putere de muncă și profesionalism în ceea ce au început!